Ieruslalim: Un oraş mai tare decât orice adrenalină intelectuală, estetică, chimică

1
197

La Ierusalim am ajuns fără să-mi doresc prea mult, la insistenţele unui prieten. M-am întors acasă cu dorinţa de a reveni (n-ar fi nici o noutate aici), doar că, de data asta, urgent, şi n-am avut nici o altă vacanţă în acel an decât o a doua călătorie în Israel, la un interval de câteva luni.

Multă vreme după aceea am rămas cu temerea că de-acum înainte nici un oraş n-o să-mi mai fie de-ajuns. Acum, după doi-trei ani, îmi amintesc cu greutate Ierusalimul. Şi mintea mea chestionează intensitatea (şi chiar şi realitatea) acelor călătorii mai abitir decât orice altceva.

Când a aflat unde mă duc, un prieten norvegian gay mi-a desenat o hartă care să slujească destinaţiei mele (îmi mai desenase un Oslo şi un Manhattan cât se poate de personale, cu copăcei, dealuri, străduţe insistent recomandate, locuri de băut ceai, de cumpărat pantofi, de ascultat muzică ş.a.). De data asta harta reda o veche reprezentare a lumii cu continentele înconjurând Ierusalimul-centrul lumii.

Un prieten israelian mi-a mărturisit, uşor jenat, că el crede cu convingere că Sfântul Mormânt este cea mai mare afacere inventată de evrei.

Pentru mine, Ierusalimul, dincolo de albul devastator al pietrei şi de lumina rece, unică, este Sfântul Mormânt. Dar despre asta n-am învăţat, încă, să vorbesc.

Între cele două voiaje am văzut un documentar despre tineri soldaţi israelieni, fete şi băieţi (de care aveam să mă ciocnesc mai peste tot prin bazar, la aeroport etc., veseli şi flirtând), care povesteau cum îşi împart cele 24 de ore, între varii misiuni noaptea, unde cel mai des cineva e rănit/ucis, şi party-uri care încep de dimineaţă şi-i feresc de lumina zilei. Plus un mare consum de droguri, de fapt orice pentru a putea rezista. Dar acestea sunt, se spunea în documentar, cazuri.

În şcoala generală am avut un coleg israelian, Roni, adus de părinţi în România pentru a-l feri de armată. După liceu s-a întors singur în Israel….. Cotidianul

1 COMENTARIU

  1. Am 56 ani si sunt suferind de o boala vasculara. Asa am cunoscut un dr. palestinian, care la un anumit moment a fost vecinul meu. E aici de multa vreme impreuna si cu alte rude. Pe parcursul specializarii s-a si insurat cu o braileanca. Am stat de foarte multe ori de vorba, mai ales noaptea cand era in garda. Acum este tot in acelasi loc, cred ca a ajuns specialist, daca nu chiar dr. primar. A reusit acolo unde nu au reusit romani si asta o spun in cunostinta de cauza. Cunosc caz concret. Acum ne pleaca doctorii din tara si era o vreme cand ramaneau aici strainii, dar bine pregatiti. Acum doctorii nostri, bine pregatiti, pleaca in lumea larga si vin de afara doctori, care la ei in tara nu au drept de practica. Aici e problema, nu ca unii ar vrea si chiar mistifica istoria, pentru o palma de pamant. Se prostitueaza intelectual si incearca sa prosteasca si pe altii, arogandusi drepturi ce cu greu poti sa le accepti, daca sti ceva istorie. Fiecare spune numai ce ii convine, trecand usor peste adevar/ dar care adevar/ caci nimeni nu-l detine. De aici, controverse, orgolii, luari de pozitie, vehementa si iata pretext de scandal. Realitatea nu se impune cu excavatorul sau cu AKM-ul, nu cu pumnul in masa ci cu intelepciune. Numai asa poate fi pace. E scandalos sa afli ca intr-o carte de rugaciuni, gasita intr-un lacas de rugaciune musulmana, din america, se gasesc inde- mnuri criminale, dar asta e realitatea. Cum putem noi europenii, americanii, rusii si altii care sunt crestini, sa stim ce e scris prin carti arabe: cei ce cunosc, cat de cat, aceasta limba sunt foarte putini, in comparatie cu arabii ce au invatat alte limbi. Pentru ei a fost mai usor si pentru ca au fost acceptati si s-au pregatit in tari civilizate si acum ce fac… Cum ar fi fost sa nu le fie permisa intrarea in tarile avansate, nici macar ca turisti? Cum ar fi fost lumea atunci, mai buna? Tare asi vrea sa aflu un raspuns la aceasta intrebare. Stau si ma gandesc, ce fel de oameni sunt aia care pentru a ajunge intr-o zona interzisa lor, cheama de urgenta salvarea, reclamand ca, copilul lor de cateva luni e bolnav si baga in asternuturile lui explozibil C4, pentru al detona in spital. Pentru ei si copil, nu conta moartea ci numai faptul ca trebuia sa distruga spitalul de urgenta. Cei care ii indoctrineaza, ar trebui executati pe loc fara prea multa judecata. Eu cred ca acolo unde sunt prea multi Dumnezei si ei se iau la cearta, darmite oamenii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here